Robert Frost
(1874-1963)

 

Către vântul care dezgheață

Vino cu ploaie, o, vânt zgomotos,
Adu cântăreții și timpul frumos;
Dă-i florii-ngropate dulci vise de-acum
Și fă ca zăpada să fumege-n drum;
Descoperă brumul ascuns de sub nea
Și-n noaptea aceasta, oricât ai umbla,
Îmi scaldă fereastra – și bruma topită
Să curgă șiroie în jos, fericită;
Topește chiar geamul și fă-l să dispară
Să văd crucifixul de gratii, afară;
Zbucnește deodată în strâmta-mi chilie
Și mișcă-le toate, cu șăgălnicie;
Aleargă voios peste pagini, la rând:
Alungă poetul din casă, pe câmp.

 

(din volumul, Versuri. Tălmăcire și cuvânt înainte de Victor Felea, Editura Tineretului, 1969).