Mircea Ivănescu

(1931-2011)

 

dans de iarnă

 

Eu am văzut cum începe iarna – într-o după-amiază
demult, când a început deodată să ningă,
și lumina, foarte decolorată, ce cobora să atingă
marginile gestului meu uimit. simțeam cum mi se așază
un cerc mare singurătate în suflet de aici –
știam – aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă,
drumurile mele spre înțelegere, spre tăgadă.
căci iarna e vremea înghețată în negare, când nici
o cristală a orbelor nu mai sclipește în afară.
răsfrângerile toate sunt înghețate, eu știu
cum își începe iarna dansul ei străveziu
– un dans răsturnata apă, și amară,
a vremii pe care n-o mai credem adevărată.
de asta eu râd când ninge – dansul ei iar mi se arată.

 

(din volumul Cele mai frumoase poezii. Selecție și prefață de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, 2023).