Charles Cros
(1842-1888)

 

Sonet astromonic

S-a dus ziua de vară și venim către casă,
Te-agăți de-al meu braț iar eu visez întruna,
La lumi îndepărtate (și nu văzui nici una)
Dar tu chiar și pe stele ești mai mereu geloasă.
La-ntoarcere, când drumul prinde să coboare,
Sub magia serii genunchii tăi oftând
Cedează în mirozna purtată lin de vânt.
În amurg de aur Venus se scaldă triumfătoare.
Apoi, sătui de-amor, în lânceda privire
Avurăm amândoi o lungă tresărire
Sub serenitatea razei planetare.
În clipa asta, sigur, pe Venus doi amanți
Din crângu-nmiresmat coboară pe versanți
Și, printre sărutări, spre Terra privește fiecare.

 

(din volumul poezii... recitate în cabaretele pariziene de altădată. Traducere și cuvânt înainte de Constantin Abăluță, Editura CARTEX, 2022).