Al-Buhturi
(821-897)

Îndrăgostita fire 

Sosi primăvara-n lumina legănată 
râzând, și-aproape cu vorbe-n rost;
Nawruz* vezi că-n pragul de zori se arată 
trezind adormitele flori, câte-au fost;
cu stropii de rouă-n petala urechii
le spune un dor până-acum la-dăpost.
Îmbracă toți pomii veșmânt cu bogate
și noi chinteseli, lepădând cel anost
și alb, necusut, cum purtau pelerinii**,
urât precum paiul în ochiul cel prost.
O blândă-adiere-n grădini e suflarea
iubiților, dulcele chef după post,
și vinul din curs nu-i oprit, nici vibrarea
de strune; și totu-i surâs și prinos.

 

 *Prima zi a anului solar la perși; sărbătorită de aceștia și de alte popoare orientale la 1 aprilie, odată cu începutul primăverii. 
**Înainte de începerea ritualului de pelerinaj la locurile sfinte din Mekka, musulmanii îmbracă o fâșie de pânză necusută, drept strai.

(din Antologie de poezie arabă, perioada clasică, vol. 2. Traducere, antologie și note de Grete Tartler și Nicolae Dobrișan, Editura Minerva, 1982).