Umberto Saba
(1883-1957)


Autobiografie (4)

 

Copilăria mea a fost săracă și fericită,
cu câțiva prieteni, cu câteva animale;
cu o mătușă bună pe care-o iubeam
ca și pe mama, iar în cer etern era Domnul.

Îngerului meu păzitor îi dădeam mereu,
când se lăsa noaptea, jumătate din pernă;
nicicând n-am mai visat făptura lui dragă
după cea dintâi desfătare a cărnii.

Râdeau cu un râs nebun prietenii mei
iar eu eram cuprins de-o stranie fierbințeală
câmd mă apucam să recit versuri la școală;

printre fluierături, în cor, și răgete de măgar,
mă văd și azi în acel infern azvârlit,
și doar în mine aud o voce care-mi spune ,,bravo”.

 

(1924)

(din volumul bilingv La Capra e altri poemi•Capra și alte poeme. Antologie, traducere și postfață de Dinu Flămând. Cu o prefață de Margherita Ganeri. Îngrijirea ediției și cronologia de Smaranda Bratu Elian, Editura Humanitas, 2009).