José-Maria de Heredia
(1842-1905)

 

Sclavul


Murdar și gol, netrebnic, doar cu lături hrănit
Sunt sclav – pe corp privește-mi stigmatele-ncrustate –
Am fost o dată liber, în golfuri depărtate
Ce poartă piscul Hiblei în mare oglindit.

De-acolo sunt!... dar dacă vei fi călăuzit
De lebedele albe în zbor vernal purtate
Spre vițele și stupii din Siracuza, poate
S-o cauți pe aceea cu care m-am iubit.

Voi mai vedea cu ochii din flori de stânjenei
Zâmbind în cerul care se oglindește-n ei
Sub arcul din sprânceana de Grații desenată?

Găsește-mi-o, ai milă, pe scumpa Clearistă
Și spune-i că-s viu numai ca s-o mai văd o dată
Vei recunoaște-o singur, e-ntotdeauna tristă.


 

(din volumul Sonete. Traducere de Constantin Ottescu, Editura Univers, 1971).