Theodor Däubler
(1876-1934)

 


Birja


Stă o trăsură lâng-o crâșmă tristă.
Lumina lunii calului e grea.
E goală birja, ulița și ea.
El tropăie, dă veste că există.

De-abia-și mai duce oasele-astă gloabă,
Și-ntre hulube-atârnă tot mai rău.
Bălăbăne într-una capul său,
E gata să aștepte, n-are grabă.

Din visul ei o smulge brusc o ceartă
Din cârciumă, o voce-n râset spartă.
Atunci ea face-un pas, de drum e gata.

Și, ațipind, parcă-i în drum, spre casă,
De sine mai atârnă somnoroasă.
În birjă, banca mai scrâșnește-o dată.

 

 

(din volumul Poezia austriacă modernă, de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre. Antologie și traduceri de Maria Banuș și Petre Stoica, Editura Minerva, 1970).