Senatorul AUR Nicolae Vlahu avertizează că tentativa Guvernului de a muta un litigiu aflat pe rolul instanțelor în fața Curții Constituționale reprezintă un precedent periculos pentru statul de drept. În opinia sa, CCR nu poate deveni o scurtătură juridică pentru un Guvern nemulțumit de desfășurarea unui proces, iar respectarea independenței justiției și executarea hotărârilor judecătorești definitive sunt obligații constituționale de la care nicio autoritate publică nu se poate sustrage.

„CCR NU TREBUIE FOLOSITĂ DE GUVERN CA SCURTĂTURĂ ÎNTR-UN PROCES CU ÎNALTA CURTE

Conflictul dintre Guvernul Bolojan și Înalta Curte de Casație și Justiție, legat de drepturile salariale ale magistraților, nu trebuie mutat artificial din fața instanțelor de judecată în fața Curții Constituționale.

Într-un stat de drept, Guvernul are aceeași obligație ca orice cetățean: dacă este parte într-un proces, își susține argumentele și apărările în fața instanței, făra încercarea de a transforma CCR într-o cale de atac paralelă.

Conflictul juridic de natură constituțională nu poate fi invocat ori de câte ori Guvernul este nemulțumit de mersul unui dosar. CCR are rolul ei constituțional, dar nu poate fi folosită ca instrument politic pentru a ocoli judecata de drept comun.

Dacă Guvernul Bolojan are argumente juridice, să le susțină în dosar, iar dacă există o hotărâre nefavorabilă, să folosească mijloacele prevăzute de lege. Așa funcționează justiția într-un stat democratic.

Nu discutăm aici fondul drepturilor salariale ale magistraților. Acela este un aspect care a fost deja tranșat în instanță, existând hotărâri definitive în acest sens.

Discutăm însă un principiu mult mai grav: poate Guvernul, atunci când este parte într-un litigiu, să pună presiune publică pe instanțe și să mute conflictul în zona politică? Evident că nu.

Faptul că Înalta Curte, Consiliul Superior al Magistraturii, instanțe din țară și Ministerul Public au simțit nevoia să reacționeze public arată că problema a depășit cadrul unei simple dispute juridice.

Independența justiției este o garanție pentru fiecare cetățean, iar punerea în executare a unor titluri executorii constând în hotărâri judecătorești definitive tine chiar de esența statului de drept. Statul nu poate spune că respectă dreptul la justiție dacă permite ca o hotărâre definitivă să rămână fără efect.

Astăzi este vorba despre Guvern și Înalta Curte. Mâine poate fi vorba despre orice român aflat în fața unei autorități abuzive.

Guvernul Bolojan a arătat în cadrul acestui proces faptul ca se află intr-o situație economică dificilă și de aceea contestă punerea în aplicare a unor hotărâri definitive. Oare situația este la fel, din perspectiva cetățeanului pus în executare? Dacă ar fi așa, nu s-ar mai pune în executare nicio hotărâre, fiindcă toți suntem într-o situație economică dificilă.

Textul constituțional conferă CCR competența de a soluționa „conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice”. Definiția-cadru vine din Decizia nr. 53/2005 și, mai elaborat, din Decizia nr. 901/2009 și Decizia nr. 270/2008: conflictul presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate își arogă puteri, atribuții sau competențe care aparțin altei autorități, ori omite sau refuză să-și îndeplinească atribuțiile, generând un blocaj instituțional. Nu orice diferend sau nemulțumire între autorități este un CJNC — CCR a insistat constant (Decizia nr. 261/2015, Decizia nr. 611/2017) că trebuie să existe o dimensiune constituțională, iar nu o simplă chestiune de legalitate rezolvabilă pe căile de drept comun, așa cum este cazul aici.

Respectul față de justiție este datorat indiferent dacă ne convine sau nu o anumită soluție, existând obligația de a pune în executare acea hotărâre definitivă.

Nimeni nu este mai presus de lege!”, a declarat senatorul AUR Nicolae Vlahu.