Paul Verlaine
(1844-1896)

 

Nevermore

 

Imagine tot vie! Îmi pare ca acum.
Zbura, tomnatic, sturzul în aerul molcum,
Frunzișul de rugină, în soarele de fum
Își aștepta, la crivăț, imensul bal postum.

Mergeam visând, pereche a veșnicului mit,
Cu păru-n vânt și gândul asemeni despletit,
Când ochii ei și glasul de aur au grăit:
,,Ce zi, cea mai frumoasă din toate, ai trăit?” –

Glas îngeresc de proaspăt, și dulce și sonor!
Mișcat, îmi fu răspunsul doar un surâs ușor
Și sărutându-i mâna gingașă, devotat.

Ah, prima înflorire atât de parfumată!
Și-ntâiul ,,da” cum sună și cât de fermecat,
Rostit în dulce murmur de gura adorată!

 

 

(din volumul Versuri. În românește de G.Georgescu, Editura Univers, 1967).