Jean-Pierre Schlunegger
(1925-1964)

 

Lumină dulce mie

 

Lumină dulce mie ți-e trupul de lumină
Și limpezimea-i smulge izvoarelor din vânt
Mireasmă de măr oacheș și vulpe-adulmecând
Pe când balanța gurii către frunte-nclină

Minune dulce mie ți-e pielea dulce fină
Meleag al neprihaneice-l mângâi tot visând
Lumină dulce mie și curpen luminind
Când noaptea și iubirea ivindu-te suspină


Roche-a iubirii mele aprins castan solar
Viu fulger ce-nlumină al somnului umbrar
În mari ciorchini ca focul arzi tu sub ploaia deasă

Și când își mână toamna prin codrul țintirim
Boroanele urgiei puternici ne simțim
Lumină dulce mie iubită omenească


(din volumul lirică elevețiană de limbă franceză. Tălmăcire, antologie și prezentări de Jean Grosu, Editura Minerva, 1985).