Raymond Queneau
(1903-1976)

 

Munchen


Tunetu-n aproape, sala se răsfiră, se împarte
sub bolta de fier vidul se-așează-așadar
nu e un război la care iei parte
ci simplă neliniște cu gust – ce amar!

Cititorii plecară părăsind hemiciclul
se-așteaptă vestea cu-nfrigurări și paloare
eu n-aștept nimic însă ori de se-ncheie ciclul
ori de-ncepe altul nou – sunt cititoru-oarecare

debitând neghiobii ziarele-au apărut
mulțimea se-agită ori e stană de lut
și-ncă nimeni nu știe care soartă o are

dar eu, cu capu-nclinat, mie însumi la fel,
mă dezbăr de-acest rău, epidemie și el,
și-s singur singurel deodată mai slab sau mai tare

 


(din volumul Artă poetică. Prefață și traducere de Ion Caraion, Editura Albatros, 1979).