Ana Balandiana
(1942)

 

Lumină pe lumină nu se vede

 

Lumină pe lumină nu se vede,
Fac semne-n strălucire și revin,
Dar razele împrăștie deasupra lor monede
Ce mituiesc cu soarle peșin

Ochii mă dor de multa lor lumină
În care nu-ți mai descifrez contur,
Chiar dacă știu prezența ta deplină
Mă simt pierdută-n arderea din jur.

Și-aș vrea să mă întorc, dar nu știu cum
Din orbitoarea veșnicie
Unde tu ești acasă, eu pe drum

Visând la umbra ce mă ține vie
În încă salvatorul meu acum
Pe care ți-l închin cu spaimă ție.

 


(din volumul Integrala poemelor. Editura Humanitas, 2023).