Pontus de Tyard
(1521-1605)

 

Mi-e sufletul voios că mâna voastră-l strânge...

Mi-e sufletul voios că mâna voastră-l strânge
Mai dulce-n laț decât strâng alte frumuseți;
Mai dulce vârf rănind nu știu printre săgeți
Ca vârful sângerând ce-n inima-mi se-nfige.
Apolo n-a putut pe Helicon răsfrânge
Atât poesis cât în mintea voastră-aveți ;
Feb n-are loc să dea nici unei dimineți,
Cât cel din care-și ia văpaia al meu sânge.
A muzelor virtuți, și-a Pitiei se-adună,
Cu-al Grațiilor* trei, făcându-vă cunună:
Eroticul delir mi-e dat doar mie-anume
Dulci dac-atât vă par ce patimi-mi distrug,
Cât mie – mari comori de farmec – dulce jug,
Pereche nu-i ca noi, de-ndrăgostiți pe lume.

 

* Trimiterea este la cele trei grații, Aglaea, Euphrosyne și Thalia, motive mitologice al antichității elene, simbolizând frumusețea, tinerețea și bucuria; poate fi o referire și la pictura lui Rafael, ,,Cele trei Grații”, aflată la muzeul Condé, găzduit de castelul Chantilly.

(din volumul Poeți ai Pleiadei. Traducere și note de Romulus Vulpescu, Editura Tineretului, 1965).