Juan Boscán Almogáver

(1487-1542)

 

Cum, după ce furtuna se stârnește

Cum, după ce furtuna se stârnește,
pe când visam o viață plăsmuită,
o dulce bucurie, amăgită
atunci când m-amăgeam puțin mai tare.
Îmi împlinea, din mine a mea plecare
oricare bucurie mai râvnită.
Plăcere dulce, uneori nedorită
fiindcă mă-mpingea la deșteptare.
O, vis, ușor mi-ai fi, mi-ar prinde bine
dacă-ai veni cu atâta greutate
încât, statornic, să rămâi la mine.
Căci visele mi-au fost preabucurate;
plăceri să-și amintească se cuvine
cel pătimit prin adevărurile toate.

 

(din volumul El soneto español en el Siglo de Oro / Sonetul spaniol în Secolul de Aur, Antologie, traduceri, note și cuvânt înainte de Dumitru Radulian, Editura Dacia, 1982).