Ján Kollár
(1793-1852)

 

Sonet

Mi-e dragă toamna dulce, născătoare
de vinul galben de Tókái
și iarna cu zăpezile pe plai
și vara cu livezile în soare.
Dar din a anului rotită preumblare
eu primăvara cu pestrițu-i strai,
cu cântec și îndemn la vesel trai,
socot oricum că-i făr-asemănare.
De ea se leagă vrednic-amintire,
de-aceea o-ndrăgesc atâta de flămând;
urcând pe plai, mi-ai dăruit iubire.
De câte ori revine pe hotar,
mulțimi de flori și doruri aprinzând,
eu o sărbătoresc în luna lui Florar.

 

(din volumul lirică slovacă de la începuturi până azi. Tălmăcire, selecție și prefață de Corneliu Barborică, Editura Minerva, 1987).