Artur Azevedo
(1855-1908)

 

Sonet dramatic

Incestul. Dramă în trei acte. Actu-ntâi: Grădina,
În fund, castelul vechi, bătut de lună.
El, în genunchi, îi jură dragoste nebună.
Ea tace... un servitor viclean se-nclină
În fața lor. Baronu-i bănuiește, ar voi să spună.
El fuge. Ea dă strigăt. Și-i actul doi: e plină
Sala de la castel de zgomot. Baronul vrea să-și țină
Neîntinată cinstea. Și totul se adună.
În actul trei: în casa eroului apare
Baronul înarmat: – ,,Tiranule, la moarte!
Tu mi-ai furat iubirea! Ce văd? Nu mi se pare?
Medalionul meu? De unde? Doamne, mi-e feciorul?”
– ,,E de la mama? – ,,Doamne! durerea mi se-mparte
Feciorul meu”! Cortina! Să vină autorul!

 

(din Antologia poezie braziliene. Traducere și note biobibliografice de Darie Novăceanu, Editura Univers, 1970).