George Tutoveanu
(1872-1957)

 

Ascuns în lunci

 

Departe'n neguri, doar îi bănuiesc
Pe zarea largă, plopii, sentinele
De-alungul căii unde se'mpletesc
Toți anii duși ai visurilor mele...

Acòlo, peste dealuri unde cresc,
Păduri adânci, cetăți din vremuri grele,
Acòlo'n vale este-un sat domnesc
Ascuns în lunci și străjuit de stele...

Mă văd pornind, cu flori la pălărie
Din șes, când zorii fùlgeră pe lac
Și prin văzduh cânt'o ciocârlie:

Pe roibul meu, în iureș de buestre,
Alerg să văd la casa cu cerdac
Dacă'i deschisă... una din ferestre...



(din volumul Sonete. Editura ,,Bucovina” I. E. Torouțiu, 1933).