Cecco Angiolieri
(1260-1313)


Spânzurătoarea îi pare 
unicul remediu al durerii sale 

Pe vremuri auzind de-un florentin
Că, din durere și din disperare 
S-a-njbilțuit într-o spânzurătoare,
Mi se părea că-i vr-un mister divin!

Acum și moartea-mi pare-așa puțin –
Pe cât de singurel un biet pietrar e, 
Când taie-n piatră ziulica mare, 
Iar seara-și soarbe-un păhăruț de vin.

Dar io-ndurai durere-atât de mare 
Încât socot pedeapsa morții ca
De-o sută mii de ori mai cu-ndurare,

Cum spune și sonetul caznă grea,
Ba-i chiar mai mare și-o voi demonstra,
Cu mai puțin de două funioare!


(din volumul Canțonierul • Sonete. Tălmăciri, prefață, note și comentarii de Tudor George, Editura Univers, 1982).