Sully Prudhomme 
(1839-1907)

 

Invitație la vals


Era o prietenie simplă și totuși secretă:
Cu grijă de frate rochia îi alegeam,
Iar seara, la bal, când pe ușă intram,
Îmi plăcea s-o opresc lângă mine o secundă.

Așezându-și rochia, dând capul pe spate,
În ochii mei găsea oglinda finală,
Și apoi, frumoasă, regină, intra în sală
După un ,,Pe curând” strecurat pe furate.

O urmam imediat. La un semn cunoscut,
Printre admiratorii din oricare seară
Nevinovat m-am furișat și i-am șoptit:

,,Îmi acordați acest vals? Dansați, domnișoară?”
Ca și cum o vedeam prima oară. 
Iar ea spunea: ,,Da”, ca primului venit.

 

(din volumul Poeme. Traducere de Emilia Oanță, Editura Aldo Press, 2010).