Uuno Kailas
(1901-1933)

 

Vinovatul 

 

Acesta-i vinovatul. Și el va fi-mpușcat.
Dar fără nici o vorbă, privindu-ne, se-ntoarce.
Privirea lui mă prinde, spunând: privește-ncoace.
Și văd atunci și cine e omul vinovat.

Cătușele greșelii de mână ni s-au prins
La toți, la câți în juru-mi îmi pot purta privirea;
Sunt osândiți aceia ce sfarmă-orânduirea,
Ce și-a făcut din aur un zeu de neatins.

Dar unul rupe lanțul și-i mândru de-a sa vină,
Îl văd cum părăsește murdarele veștminte!
Din umbrele greșelii, el trece în lumină.

Și văd o față nouă: tâlharul de pe cruce.
În omul ce spre moarte încrezător se duce
E-un frate, seamăn mie, știut de mai nainte. 

 

(traducere de Tașcu Gheorghiu) 

 

(din poezie nordică modernă, vol. 2. Norvegia • Suedia. Culegere de Veronica Porumbacu și Tașcu Gheorghiu. Traduceri de Tașcu Gheorghiu, Veronica Porumbacu și Petre Stoica, Editura Pentru Literatură, 1968).