Panait Cerna 
(1881-1913)

 

Sonet 

Spre pruncul ei, spre ùnicul ei bine,
Mereu se pleacă mama, zâmbitoare – 
Și iată... cel dintâi surâs apare,
Ca' n vis, în colțul gurii lui divine.

În veci și eu, învins de adorare,
Ți-am îndreptat priviri de patimi pline,
Și inima ce dormità în tine,
Se' ncinse de a mea înflăcărare.

Și-mi înfloreai în suflet tot mai dragă –
Curată ca surâsul dimineții,
Călăuzind vieața mea pribeagă...

Dar a venit un craiu din zări străine:
Doinind îmi smulse trandafirul vieții,
Iar spinii i-a uitat în piept la mine.

 

(din volumul Tăcere și lumină. Poezii. Ediție critică îngrijită de Dumitru Cerna, Casa Cărții de Știință, 2023).