Marcel Thiry
(1897-1977)

 

Soartă

Și de-ar porni pe lămpi încet de tot să ningă,
Zăpada morții printre plafoane vechi trecând,
Zadarnice opreliști și iuzorii când
Pornește, ea, zăpada iertării să le-nvingă?

O văd, zăpada care în bănci a năvălit,
Oprind și ritm, și zgomote blânde-n ateliere; 
Uitatele plafoane surprinse de tăcere
Sunt de prisos când antica nea le-a troienit.

O văd pe cea cu brațele goale stând sub lustre
Mondene; și dorințe, corzi mari se răsucesc,
Corzi calde ca de viță în juru-i se-mpletesc.

Moartea a prins să ningă și nimeni nu pricepe,
Și nici un oaspe încă nu a simțit că-ncepe
Marea ninsoare care o să adoarmă lustre.


(din Antologie de poezie belgiană de limbă franceză. Antologie îngrijită, tradusă și comentată de Radu Boureanu, Editura Minerva, 1968).