George Bacovia 
(1881-1957)

 

Sonet

 

E-o noapte udă, grea, te-neci afară,
Prin ceață – obosite, roșii, fără zare – 
Ard, afumate, triste felinare
Ca-ntr-o crâșmă umedă, murdară.

Prin măhăjualăli mai neagră noaptea pare...
Șivoaie-n case triste inundară – 
Și-auzi tușind o tusă-n sec, amară – 
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Egdar Poe mă reîntorc acasă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură – 
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Ca cad, recad, și nu mai tac din gură.


(din volumul Plumb, Editura Litera, 2009).