Juan Ramon Jimenez
(1881-1958)

 

Întoarcere fugară

Cum era, Doamne, cum putea să fie?
 –O, suflet slab! O, minte-nșelătoare! – 
Era asemeni brizei? La fel de trecătoare?
Ca pasul primăverii grăbită pe câmpie?

Suavă floare-naltă, gingașă păpădie,
zadarnică în aer, precum o fluturare;
surâs nedeslușit și drag ce-apare
fără să știi și piere, în râs fără să știe.

Surâs și fluturare, briză și păpădie,
neștearsă primăvară de iunie târziu 
cât de nebun-ți fuse petrecerea, și tristă!

Schimbată în nimica, din câte mai există,
nici amintirea, oarbă albină, nu te știe.
Cum erai, astăzi nu știu. Doar că ai fost mai știu.


(din volumul Poeme. În românește de Darie Novăceanu, Editura Albatros, 1971).