Joachim Wittstock 
(1938)

 

Zăpada, vizibilul cu ispita sa

Zăpada, vizibilul cu ispita sa mare
ne-atacă – atunci când vreunul se-apleacă
spre gândul de fugă luat în picioare
iarba-i taie țâșnind șerpește din teacă.

Din mâneci ne-alunecă oare, din glugă
albul, o pată-ntre noi, lichid frig?
Mai reci ca oricând sunt a omului rugă
și spusa-i, măruntul iernatec câștig.

Fulgi răscoliți dintr-al țiglelor pori,
mai dechis la culoare curge arsul carmin.
Țepi de gheață prin palme simțim, răzbitori,

groenlandice vifore asupră-ne vin.
Zi de zi crește țarcul zăpezii în toi,
Vânătoarea începe, vânat suntem noi.

 

(din volumul Poezie germană contemporană. Selecție, traducere, note și comentarii, postfață de Grete Tartler, Editura Dacia, 1991).