Ugo Foscolo
(1778-1827)

Zi după zi

 

Zi după zi în somn incert și lung
Așa o duc gemând! dar noaptea bruna
Pe cer când cheamă stelele și luna
Și-ntreg văzduhul rece umbrele-l ajung

În loc pustiu și păduros singur m-alung
Și-ncet pășind eu una câte una
Îmi păpăi rănile cu care-ntr-una
Noroc, iubire, lume inima-mi străpung.

Sleit mă reazem de un trunchi de pin
Ori stau căzut în vuietul de unde
Și cu speranțele-mi vorbesc și delirez.

Însă mânia-mi cruntă și al meu destin
Ades le uit de doru-ți când oftez:
Lumina mea, femeie, cin' mi te-ascunde?


(din volumul Opere Scelte / Opere Alese. Traducere de Smaranda Bratu Elian și Cornel Mihai Ionescu. Selecție, note și cronologie de Smaranda Bratu Elian, Editura Humanitas, 2019).