Luis de Góngora y Argote 
(1561-1627)

 

În așteptarea pensiei cerute 

 

Cu tălpi de plumb străbate pensia-mi distanța;
zic unii că doar groapa de-acum e pentru mine.
De-i mult sau de-i puțin ca să mă satur bine 
cu ochii-nchiși iau prânzul și îmi înșel speranța. 

Cu foarfeca tai carnea de parcă-i mirt, dar clanța
mi-o tot încearcă foamea și clanța nu mai ține.
Cel mai plăcut cuvânt la portughezi e bolbotine
și Como-i cel mai bun oraș din toată Franța.

Nici ghete nu-s și vatra de mult e înghețată;
anii-s destui și nu-i nici o țăpligă
să mai afum chilia. O, visul, cât de greu

se-ndeplinește astăzi. Dac-ar crăpa odată!
Că nu e mic norocul care te obligă
să stai la cină singur și să postești mereu.

 

(din volumul Polifen și Galateea.Traduceri din opera poetică, comentarii și interpretări de Darie Novăceanu, Editura Univers, 1982).