Günter Kunert 
(1929-2019)


Poem baroc

N-a fost nici gând, nici vis frumos, urât,
nici fulger, soare, umbră nici atât,
nimic nu s-a-ntâmplat în acea zi:
doar de nimic vreau să mă plâng aci.

Și chiar prin borta lumii unde-n fie-
ce zi spre noi tot cade murdărie
otravă, mucegai, boarfe, noroi – 
doar stingere se-oferă azi spre noi.

Și eu sunt doar vulcan care-a murit,
într-adiat de ore, pustiit;
în pisc demult nu mai stau zei mulțime,
din minte dusă-i orice istețime
și-s duse vis, semințe-ale gândirii.
Pierdut: chiar eu. În numele-omenirii.



(din volumul Poezie germană contemporană. Selecție, traducere, note și comentarii, postfață de Grete Tartler, Editura Dacia, 1991).