Ion Barbu
(1985-1961)

 

Hierofantul 

 

În rândurile celor ce s-au bătut
sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis 

Portalele trufașe, sfruntând venirea lor,
Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii
Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii,
Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fior.

Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii
Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor:
O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor...
Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii.

Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc,
Ca, mâine, când iscoadele plecate pe oblânc
Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri,

Să scapete persanii, pierind sub orizon!
Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri:
Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton.

 

(din volumul Poezii, Editura Cartex, 2000).