Claude Mcckay
(1889-1948, Jamaica)
Fără nume
Duhul meu tânjește încătușat în trup,
După tărâmul neștiut pe unde străbul umblă.
Vorbe fără-nțeles, șoapte nedeslușite gura mi-o astup,
Sufletul meu îngână cântec de junglă.
M-aș reîntoarce-n noapte și în tihnă
Dar uriașa fiară din apus mă strânge-n colții ei
Și-n veci odihna nu-mi este sorocită
Cât fruntea mi-o aplec-naintea altor zei;
S-a năruit o lume-n mine, pierdută pe vecie,
Scântei de viață în suflet mi s-au stins,
Sunt blestemat să rătăcesc o viață de stafie
Printre ai lumii fii, eu izgonitul ins.
Silit de negrieri, vent aici în lume
Departe de tărâm străbun, în vremuri fără nume.
(din volumul Alizeele neuitării. Antologie de poezie caraibiană. Antologie și traducere de Gheorghe Dragoș, Editura Univers, 1980).
