Emil Lungeanu 

(1958)



fie ce-o fi!



mă tem să nu mă-mbolnăvesc din nou de poezie 

cu prima mea iubire să fac vreo recidivă,

doctorii zic că supa reîncălzită e nocivă – 

dar cum de ce te temi nu scapi, atunci ce-o fi să fie!



mă tem că în Parnas narcisele m-or adormi

și o să-mi găsească oasele niscaiva lighioane

și deștele mi-or roade să-și dea la pui creioane – 

dar cum de ce ți-e frică nu scapi, fie-ce-o fi!



mă tem la analize că-mi vor găsi cerneală-n sânge

de când cu al tău zâmbet ce la plaivaz îmbie,

mă tem de rana veche ce inima mi-o frânge 



de nopțile-mi albine tot înnegrind hârtie,

de-a mea singurătate ce aripile-mi strânge...

dar cum de ce temei nu scapi – ce-o fi, să fie!




(din volumul Conviețuiri. Antologie de poezie contemporană, Editura Betta, 2016).