Am așteptat de ni s-au lungit urechile. Nu cădeau la pace deloc. Ce guvern punem? Câți sunt de la noi, câți de la ei, câți de la ăilalți, că nu mai suntem doar noi. Nicu (ăsta e al nostru, că trebuie să avem și noi tabăra noastră) e inodor și incolor. Dă senzația că știe exact ce spune și nu are emoții în general. I-au zis băieții: vezi că nu mai ai multe mutări și ăștia (a treia tabără) te suspendă și fac și anticipate. Da’ tot băieții l-au rezolvat pe Nicu. Au scos din joben un premier și au împăcat taberele. Așa cum e echipa lui Luca Niculescu, PSD-ul e la butoane, în frunte cu portofoliul de la Interne. În total au 7 bucăți. Restul sunt “independenți” până la proba contrarie.

Prea multe n-am ce să comentez. Am stat atâta fără guvern că acum mi se pare aiurea sa văd guvern învestit. Mă învățasem cu veșnicul suspendat Bolo. Nu Bolsonaro de, Bolojan. Ăla e Jair ca fotbalistul, al nostru e Ilie, ca ce fotbalist vreți voi. Așteptări n-am mai deloc. Niculescu își propune generalități gen bani europeni, pensii și salarii, autostrăzi și spitale. În general promisiuni, nimic concret, cu termen limită. Nimic despre problemele reale ale oamenilor: nivel de trai, prețuri la alimente și carburanți, taxe și impozite (zvonurile sunt că se vor dubla de la 1 ianuarie pe la case și mașini). Nimic despre aparatul bugetar care stă să explodeze sub presiunea numărului mare de angajați. Plus finanțarea Ucrainei, plus problema străinilor, din ce în ce mai mulți pe străzile noastre.

Părerea mea e că asta a fost soluția tuturor pentru a evita alegerile anticipate. În plus guvernul Bolo nu se mai putea împrumuta pe piețele externe, iar asta ar fi dus la neplata salariilor și a pensiilor. După ce trece valul, o îndreaptă din pix cum se spune. Important e să păstreze puterea.