Așa a spus aseară, cu înfocare, entuziasm, ca și cum ar fi descoperit un răspuns la eterna nedumerire Eppur non si muove și potrivit propriei sale înțelegeri că haina celuilalt ar fi stat mai binepe el decât pe Iohannis Klaus. Parte a unui public alfabetizat, n-am acceptat rolul de consumator pasiv în fața a ceea ce s-a petrecut în atelierul cu înfățișare de manufactură de la postul de nișă, Realitatea tv, unde munca la domiciliu mi-a arătat că, de la moderator la redactorii din alt atelier, nici unul nu a putut generaliza știința comunicării în jurnalismul de televiziune de la un candidat la altul, apoi, cine să-i fi învățat, Gușă Cosmin, care-și zice sociolog, probabil în sociologia minciuniiși care nu știe că televiziunea nu este un mediu narativ?, astfel că am încercat să surprind, după ultima fotografie de grup Iohannis-Ponta, din partea cărora ei se așteptau să le dea în acea seară comunicarea cea de zi cu zi, baletul de atitudini al celor ce s-au recompus sub formula celor Șapte contra Thebei, ca-ntr-o scriere pictografică.

Accentul a căzut pe Gușă Cosmin și Bogdan Rareș, a căror apropiere are ceva din slăbiciunea facerii sau disputa dintre tată și fiu. Nu mă refer la Oedip și unul dintre fii săi, din piesa lui Euripide. Primul a fost mulțumit de agresivitatea celor cinci fete, Roman Eli, Zeicescu Emma, Rifai Denise, Miron Andra și Șandru Lavinia, care au învățat să-și miște ochii pe pagină cât să pară că îi dau peste cap, ca-ntr-un extaz survenit ca urmare a descoperirii esențelor vederii. Ce n-au înțeles, însă, a fost faptul că divorțul dintre văz și simțurile orientate ideologic spre Iohannis, cel care i-a spus lui Ponta Victor că acesta a fost în Italia să le ceară românilor portofelul, n-a fost total, comportamentul lor fiind comparabil cu cel al pisicilor care răspândesc un lichid odorant spre a-și marca teritoriul.Așa se face că Zeicescu Emma s-a trezit spunându-le celor doi: ,,A fost un gest de bărbăție ( șic!) că ați venit la confruntare”. Bărbăție în raport cu ea? Imaginile din profil ale chipului său îl dezvăluiau ca fiind vătuit, atât de alb, inexpresiv, și obraznic dând impresia că lumina nu se scurgea de pe obrajii ei. În contrast cu Rifai Denise, roșie pe pomeți ca o gheișă, al cărei limbaj mistificator folosit atunci când s-a discutat pe seama unui punct de vedere trimis guvernului de către FMI privind realizările financiare de anul acesta, m-a făcut să cred că e pornit dintr-o răzvrătire mintală sau dintr-o exagerare a spovedaniei la urechea lui Gușă Cosmin, pe când acesta era în avion și nu putea urmări întâlnirea anunțată cu surle și trâmbițe pe burtierele televiziunii la care lucrează. Și totuși, așezat față în față cu manufacturierii săi,cel ce părea a fi gazda, mai lipseau picioarele ridicate pe masă, constată că nu mege așa, amendând-o public pe Șandru Lavinia că și-a permis a-l pune pe Iohannis Klaus să confirme faptul că întradevăr nu a fost la Chișinău și Cernăuți și chiar să-l mitralieze cu propriile-i considerații acuzatoare pentru că în campanie nu a ajuns acolo.Ca să vezi ce impietate din partea ei! Și, vai, ce amăreală în gură i-a lăsat sociologului! Cu toate acestea, Iocasta (ca și în Fenicienele lui Euripide), mă refer la Șandru Lavinia nu s-a sinucis, ci i-a amintit că lucrurile se schimbă dacă ne gândim că normalul ține de normativitate, aceea a vieții însăși trăită de om în posibilitățile sale de activitate.Gușă Cosmin, la cererea locuitorilor din studio, a vrut apoi să afle cauza pentru care ei se aflau acolo și cum a arătat producția lor politică, și dacă au fost un amplificator social al acesteia. Șapte contra Thebei! În alți termeni, șapte contra lui Ponta Victor, acesta era ordinul de front! A doua semnătură pe ordin a fost a lui Bogdan Rareș, care a vrut să pună în lumină rodul trudei lor, într-o expresie personală, strigând, mai să sară de pe scaun, ca și cum el ar fi fost cel care a coborât filosofia din ceruri între zidurile cetății și nu Socrate, după cum se știe, strigând spun, că așa ar fi vrut el să se-mbarce în hainele lui Iohannis Klauscând a văzut că acesta nu era în stare să răspundă atacului adversarului, dar n-a avut cum! De parcă ar fi fost o mireasă mecanică într-un rol parodic și hainele ar fi gândit în locul creierului. Ce nivel de cunoaștere aplicată, ce mecanism de procesare a informațiilor, ce metaforă grandioasă a zborului său intelectual, ce stil popular de predică de secol XVI, ca-n Utopia lui Thomas Morus sau ce ignoranță! Ce joc al unei false conștiințe! Ce poziționare! Consecința afirmațiilor a fost că mecanismul de filtrare, în persoana lui Gușă Cosmin, bănuind comicul de discurs, i-a oprit acestuia verbozitatea carnavalescă: ,,Bogdane, vezi că vorbești prea mult”! Cel apelat s-a evaporat dintr-o dată. Jubilația i s-a stins într-o baie de sughițuri și rictusuri. Elocința, Bogdane, nu ține loc de înțelepciune!