TAXA DE ASMUȚIRE și TAXA DE NESIMȚIRE(26840)
L-am confundat de multe ori cu Paganini sau cu vreun dirijor rebel al vremurilor pe care le trăim. În alte situații, urmărindu-l la televizor, l-am confundat cu individul cu steagul mare, care nu lipsește, indiferent de natura lor, de la nici un mitig de protest din țara noastră…
De la distanță, părea a fi un intelectual, un tip rafinat, um om deosebit… Domnul cu părul mare și vocea ușor pițigăiată, mai ales atunci când e trezit brusc din somn și se enervează, este primarul Timișoarei, orașul pe care îl respect.
Pe domnul primar îl cunosc de la televizor.
Timișoara o cunosc de la locul faptei. În rest, nu știu, nu am auzit de domnia sa, ce fapte de vitejie îl mânau în viață în zilele tulburi derulate după evenimentele din Decembrie 1989…
Eu, care fac parte din presa pe care domnia sa o înjură și o cataloghează în fel și chip, am stat aproape trei luni de zile la Timișoara, chiar la hotelul Timișoara, de unde am transmis zi de zi materiale de la “Procesul generalilor”.
Nu m-a trimis nimeni, nu era o sarcină de serviciu. Așa am simțit eu că trebuie să procedez. După ce am obținut acreditarea de la București, l-am anunțat pe Arcadie Strahilevici, redactorul șef al ziarului “Cuget liber”, că plec la Timișoara.
De cum am ajuns aici, am fost instruiți să respectăm anumite reguli, să nu ne plimbăm prin oraș după ora 17 și să fim atenți că se trage...De altfel, hotelul păstra la vedere urmele luptelor duse în Decembrie 1989.
Am fost singurul jurnalist de la un ziar local prezent la “Procesul generalilor” de la Timișoara. Mă mândresc și astăzi cu faptul că am fost acolo ca ziarist și, după aceea, alte două luni de zile la procesul lui Nicu Ceaușescu, de la Sibiu!
Corespondențele mele de la Timișoara erau așteptate cu nerăbdare de constănțeni. Nimeni nu își imagina, la vremea respectivă, că se vor forma cozi interminabile la chioșcurile de ziare, pentru că, pe subiectul amintit, ziarul “Cuget liber” concura presa națională!
Mă mândresc cu faptul că, în câteva dimineți, la difuzoare se transmitea următorul mesaj: “Lucian Cristea este singurul ziarist din presa județeană prezent la Timișoara. Mulțumim fraților noștri constănțeni pentru faptul că sunt alături de noi!”
Nu obișnuiesc să mă laud cu realizările mele, convins fiind că sunt alții mai buni și mai productivi decât mine. De data aceasta, simt nevoia să mă desfășor, fiind asmuțit de atacurile incredibile ale primarului Timișoarei la adresa presei.
Dumnealui, care spune cu o mare nerușinare că noi, jurnaliștii, trăim din “taxa de asmuțire”, a reușit să mă “asmuțească” împotriva sa.
Dacă dumnealui mă jignește fără să mă cunoască, pot să-l bănuiesc și eu că trăiește din taxa de nesimțire? Că doar avem aceleași drepturi! Sau el este erou și noi niște golani!
Nu pot să cred că tocmai dumnealui, primarul unui oraș martir, se poate coborî atît de josnic la nivelul haimanalelor care ne înjură cum le vine la gură, care ne amenință, care ne amenință familia!
La Timișoara s-a născut presa liberă.
Cât am stat la Timișoara, mergeam în fiecare zi în piața centrală ca să cumpăr ziare. Apăruseră peste noapte zeci de titluri și ediții noi.
Renașterea presei la Timișoara, pentru că așa s-a scris istoria, reprezenta primul semnal, prima garanție, că prind rădăcini democrația, libertatea noastră, libertatea presei.
A ieși, la ora aceea, cu un ziar pe piață, cu o politică editorială care condamna vehement regimul comunist, când, încă, situația la general era incertă, reprezenta un act de mare curaj. Atât pentru cel care îl tipărea, cât și pentru cel care îl cumpăra!
Și acum ce îmi este dat să trăiesc? Primarul orașului martir Timișoara ne jignește, uitând că, fără presă, dumnealui ar fi fost un anonim!
Pentru că tot suntem lângă Opera din Timișoara, îi sugerez să țină un discurs în fața sălii goale și pustii.
E același lucru și fără presă. În zilele când la Timișoara se desfășura “Procesul generalilor”, era alertă maximă.
Nimeni nu ne-a garantat securitatea personală. Chiar dacă tancurile patrulau în zonă. Într-o atmosferă tulbure și nesigură, la Timișoara, a renăscut presa liberă.
Ca să ce? Ca să vină actualul domn primar și să ne acuze că trăim din “taxa de asmuțire”!
Dumneavoastră, din ce taxe trăiți, că tot le faceți la Primărie? Cine vă dă dreptul să aruncați cu rahat într-o breaslă întreagă, care se chinuiește să supraviețuiască de pe o zi pe alta!
Domnule primar, printre multe altele, faceți parte, prin prisma funcției pe care o dețineți, din sistem. Un sistem criminal care s-a străduit din răsputeri, și a reușit, să îngenuncheze presa din punct de vedere economic și nu numai.
Și tot dumneavoastră, sistemul, ne jigniți cu neobrăzarea și infatuarea celor aflați la putere! Nici măcar interlopii nu au coborât la o astfel de mojicie!
Nu spun că nu sunt uscături și printre noi, dar asta nu înseamnă că primarul are dreptul moral de a ne băga pe toți în aceeași oală!
Ba, dimpotrivă, prin declarațiile făcute, domnia sa se comportă ca unul care se pricepe foarte bine să-i asmută pe unii împotriva celorlalți...
