POLITICĂ ȘI FRĂMÂNTĂRI SIMANDICOASE - Începuturi cu dichis (I)(964)

În 1997 prima Organizație Județeană pentru ApR (Alianța pentru România) s-a constituit la Constanța.

Pentru că pe atunci  eram și eu mare și tare și mă fâțâiam cu oarece succes printre politicenii locali, destul de mulți și de valoroși pe vremea aceea, am impus ca locație pentru un așa eveniment pricopsit, salonul din stânga cum intri pe centru în holurile mărețului hotel REX din Mamaia.

Peste o sută de fotolii albe așezate pe mijloc pline cu delegați ai noilor organizații APR din tot județul nostru. Pe de margine am pus măsuțe pline cu de toate și scaune obișnuite pentru ziariști, încă mulți și buni și ei pe vremurile acelea. Pe fundal un banner mare prins cu cuie direct în perete de au umblat ăia de la Rex vreo lună după mine să mă cunoască mai îndeaproape.

Invitații urmau să stea pe fotolii cu spatele la peretele dinspre nord având pe dinainte doar vreo două măsuțe în locul tradiționalei mese de prezidiu cu față de masă roșie așa cum erau ei obșnuiți să-și odihnească brațele ostenite și să ne scrutească drept în ochi ca să vadă ce ne poate pielea.

Când a sosit delegația cu fruntașii APR de la București, noi, ăia ceva mai răsăriți, îi așteptam pe hol și i-am invitat în salonul din dreapta, vechiul restaurant, unde ne alesesem vreo doișpe inși la o cafea ca să pregătim ce urma să facem cu delegații din județ care așteptau cuminți și emoționați pe fotolii.

Săracul domn Meleșcanu și-a imaginat că ăia eram toți și începuse cu vrăjeala și cu încurajările gen lăsați mă băieți că așa e la început, mai greu, dar că să nu ne lăsăm, să mergem înainte, că știe dânsul că o să fim victorioși.

Când l-am dus în salonul cel elegant și bine amenajat cu de toate și cum v-am mai spus vreo 120 de delegați, o puzderie de ziariști, banner pe fundal și muzică și atmosferă plăcută mai să dea înapoi de bucurie și uluială că iată domnule ce bine începe APR-ul la Constanța.

Tocmai atunci venea în fugă și bunul nostru prieten Ilie Șerbănescu de la TVR care a intrat în sală odată cu delegația șefilor de i-a ieșit o filmare ca de occident. Îmi spunea că de când filmează dânsul chestii din astea așa frumos și aranjat cum trebuie nu mai văzuse.

Totul s-a terminat cu bine, alegerile au fost ca la carte, masa și felicitările au fost cam în fugă, nu le-am putut savura din plin deși aveam de toate în renumitul separeu de la Histria din Satul de Vacanță, deoarece delegații de la București se grăbeau să plece cu trenul sau așa trebuia să știm noi ca să nu ne-o luăm prea mult în cap.

Unul dintre ai noștri venise cu prietena lui, o arhitectă din Constanța, care voia cu tot dinadinsul să se facă remarcată și să fie apreciată de domnii de la București înfruntându-i cu tot felul de bazaconii. A fost prima și ultima dată când s-a strecurat printre noi.

Ca să vadă domnul Meleșcanu ce deștept sunt m-am trezit că îl întreb pe domnul Mircea Coșea dacă România mai are prieteni știind că dânsul umblă prin toată Europa și că e foarte apreciat și pe acolo și pe la noi.

M-a lămurit pe scurt cu un NU categoric zicându-mi și că statele au numai interese nu prietenii de mi-a fost rușine mult timp după aceea.