De Ziua Constanței, orașul a primit o ploaie de felicitări, urări, fotografii nostalgice, declarații solemne și inevitabilele mesaje politice îmbrăcate în haine de iubire civică. Unele sincere, altele atent calculate. Dar dintre toate, una a atras atenția prin dramatismul, de un ridicol jenant, ce se dorea, chipurile, aproape literar: mesajul unui fost viceprimar și actual consilier local.

„Constanța, scutură-te de hainele bătrânicioase”, spune acesta într-o postare care începe ca un discurs motivațional, continuă ca un manifest politic și se termină ca o campanie electorală care încă nu și-a anunțat oficial candidatura.

Fostul viceprimar îi cere orașului să lase deoparte „interesele, combinațiile, impostura, grobianismul, aroganța și autosuficiența”, într-un exercițiu de indignare civică ce ar fi avut probabil mai multă forță dacă nu venea chiar din partea unui politician care a făcut parte din administrația pe care astăzi o condamnă poetic.

Există ceva fascinant în transformarea unor „foști” în moraliști de serviciu imediat după ce ies din schemă. Cât timp ocupi funcția, asfaltul pare drept, proiectele sunt bune, iar administrația funcționează. După ce pleci, vezi dintr-odată găinațul de pe statuia lui Ovidiu, provincialismul, impostura și umbrele comunismului care, aparent, stăteau ascunse strategic până la eliberarea conștiinței politice.

Momentul cu „carnetul de partid pe care se mai văd încă secera și ciocanul” este probabil punctul culminant al mesajului — un soi de combinație între metaforă de Facebook și nostalgie anticomunistă servită festiv, de parcă administrația locală ar fi ocupată de activiști PCR și nu de oameni aleși democratic, inclusiv cu sprijinul propriului partid din care respectivul consilier încă face parte.

În tot acest timp, realitatea e ceva mai puțin teatrală. Orașul este într-un proces complicat și incomod de modernizare. Administrația condusă de Vergil Chițac poate fi criticată pentru ritmul lucrărilor, pentru traficul sufocant sau pentru mai știu ce... Dar ceea ce nu poate fi contestat este faptul că municipiul se află într-un amplu proces de transformare, unul pe care multe administrații anterioare l-au evitat de teama „costului electoral”.

E ușor să vorbești despre „respect pentru oraș” din postura confortabilă a opozantului intern. Mai greu este să îți asumi șantiere, nemulțumiri și decizii nepopulare atunci când chiar conduci administrația.

Paradoxal, mesajul transmis spune mai multe despre frustrările politicii locale decât despre Constanța. Orașul nu are nevoie de asemenea poezii resentimentare și metafore cu haine bătrânicioase. Are nevoie de continuitate, investiții și administrație.

Iar dacă tot vorbim despre iubire pentru Constanța, poate că cea mai sinceră formă de respect pentru oraș nu este postarea festivă de pe Facebook, ci capacitatea de a construi ceva concret , chiar și atunci când asta vine la pachet cu praf, nervi și șantiere.

Poate că Ziua Constanței ar fi fost un moment mai potrivit pentru echilibru și decență politică. Dar, din nou, pentru unii, resentimentul pare să fi devenit proiect administrativ.

Iar dacă există totuși o concluzie sinceră după această zi, ea este simplă: Constanța merge înainte, cu tot zgomotul de fond al politicii locale.