Nume
Email
Categoria din care vrei sa primesti
dosarele timpul
CULISELE SECURITĂȚII (1)

CULISELE SECURITĂȚII (1)
(310)

„Canalul Morţii” Dunărea – Marea Neagră – Balta Brăilei Poarta Albă, Periprava, Peninsula, Salcia, Colonia...

„Sărută Pământul Acesta!” (Ileana Vulpescu)

Astăzi, ca niciodată în istoria sa multimilenară, poporul valah, drept măritor creştin trăieşte. Pământul ACESTA, amestecat cu sângele sfânt al Eroilor şi Martirilor Neamului, de pe întreaga VATRĂ străbună, a fost pus în săculeţ de piele şi purtat la gâtul frumoşilor.

Lagărul central Poarta Albă

Poarta Albă Mândria Canalului era primul lagăr al Canalului Morţii şi cel mai populat dintre toate arterele Gulagului dobrogean. Toate închisorile mari aveau obligaţia să trimită „mână de lucru”, gratuită prin regimente, batalioane, divizii de deţinuţi religioşi, deţinuţi politici şi o mică parte din cei de drept comun. În perioada 1949-1953, când s-a zidit cu vii şi cu morţi Canalul Dunărea – Marea Neagră, din documentele de arhivă care s-au păstrat se menţionează „peste 30.000 de deţinuţi politici (religioşi), iar în mod oficial au fost înregistrate peste 2.000 de decese... Poarta Albă a fost principala colonie a deţinuţilor dintre cele 14 care se înşirau pe tot traseul „Canalului Morţii”. În mod constant, aici erau circa 12.000 de deţinuţi destinaţi de Partid şi Securitate exterminării prin muncă silnică, foamete, mizerie. Documentele mai atestă şi că la colonia de deţinuţi de la Galeşu, de lângă Poarta Albă, din 3.000 de deţinuţi politici (religioşi), nu mai puţin de 800 erau preoţi sau teologi!” (Mărturia părintelui Iustin Pârvu în Lumea Credinţei, nr. 108, iulie 2012)

Lagărul Poarta Albă adăpostea în acel an 1952, mii, poate peste zece mii de deţinuţi. Era un adevărat oraş-închisoare, cu zeci şi zeci de barăci împrejmuite cu multe rânduri de sârmă ghimpată şi foişoare – turnuri de observaţie – cu ajutorul cărora gardienii şi soldaţii din trupele de securitate asigurau paza noastră, a celor mulţi nepăstuiţi... La Poarta Albă am auzit de lagărele de muncă, ale Canalului (aşa- zisele <>) ca:Peninsula, Ovidiu, Cernavodă, Midia, Năvodari ş.a., pe unde s-au perindat mii de deţinuţi.(Cornel Onaca, Martori şi Martiri din Temniţele Comuniste, Ed. Rimus, Oradea, 2014, p. 117-118)
 

Lagărul Peninsula – Valea Neagră

Valea Neagră, numită anterior Cogealia se afla în apropierea oraşului-lagăr Poarta Albă, pe firul Canalului Dunăre – Marea Albastră. Lagărul Peninsula, promova aceleaşi condiţii vitrege, acelaşi şir neîntrerupt de exterminare ca în tot Gulagul românesc. Muncă neîntreruptă, mizerie continuă, hărţuire neîncetată, durere şi foamete zilnică. Peninsula care era cuprinsă doldora de apele lacului Siutghiol pe trei laturi era situată între localităţile Canara/ Ovidiu şi Caramurat/ Năvodari. Aici în trei ani şi câteva luni de viaţă a lagărului de deţinuţi politici, peste 15.000 de oameni au îndurat cele mai neînchipuite umilinţe, aici sute de oameni au închis ochii pentru vecie, căzând sub gloanţele soldaţilor din batalionul de securitate sau sub năruirile malurilor de pământ care i-au strivit. Aici au murit oameni de foame, de boli netratate, de ger, de bătăi. Aici şi-au tulburat mulţi tineri şi vîrstnici minţile, aici şi-au pierdut unii lumina ochilor sau alţii au fost mutilaţi datorită celor mai diverse accidente. „Se vorbea în acel an 1952 că la Peninsula se găseau în jur de 6000 de deţinuţi politici cu care se lucra continuu în trei schimburi a câte opt ore, iar mai târziu în două schimburi a câte 12 ore de muncă. Doctorul fără de arginţi Ion Simionescu (+1951), a fost un medic vestit şi un erudit pedagog al Generaţiei de Aur – 1922. Destinul său încarcerat l-a încadrat în vara anului 1951 în Brigăzile morţii 13-14 de la Peninsula. Călăul acelui lagăr era neromânul diabolic Chirion (va urma)

Lagărul Periprava

De pe braţul nordic al Deltei Marelui Danubiu – Chilia care, formează graniţă cu Imperiul Roşu, muscal, bolşevic ori neobolşevic, te întâmpina atunci, înfricoşetor lagărul Periprava, doldora de jertfe creştin-ortodoxe, prin atrocităţile, prin omorurile premeditate, prin umilirea miilor de oameni frânţi din personalitatea lor religioasă, intrinsecă, smulşi din vatra şi bunurile lor agonisite cinstit, dar cu trudă într-o viaţă.

Botezate de comunişti, colonii de muncă, ele erau de fapt, veritabile lagăre de muncă forţată, adică de exterminare rapidă sau lentă, de macerare a sănătăţii fizico-psihice, prin campania de recoltare a stufului din mlaştinile reci ale Deltei. În Grindu, o anexă a Peripravei, trona prin bestialitate maiorul călău-anchetator Brânzaru, care avea o slăbiciune pentru studenţii naţionalişti, lovindu-i ucigător ori frângându-le tinereţea
pe care nu reuşea să le-o îndoaie.

Columbia/ Cernavodă

Lagărul Columbia/ Cernavodă pulsa între condiţiile climaterice cele mai aspre, primăvara/toamna, burniţă, vara, furtuni din senin, arşiţe cumplite, iarna, viscole sălbatice şi asperităţile muncii istovitoare, care impunea aşa-zisa reeducare. La Columbia se aflau şi deţinute-femei, cele de drept comun în număr covârşitor şi politicele, cele de înaltă ţinută moral-religioasă. Arhimandritul Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop, l-a ocrotit în obştea sa pe studentul călugăr Antonie Plămădeală, hirotonindu-l ierodiacon, pe viitorul Mitropolit al Ardealului, care era urmărit de securitate.

SALCIA – lagărul central al Bălţii Brăilei şi al Deltei Dunării

Balta Brăilei, teren aflat între 6-10 m altitudine, situat între Dunărea Veche la Est şi Braţul Cremenea/ Pasca la Vest, în care abundă o altercaţie de mlaştini, gârle, lacuri şi grinduri presărate cu stufăriş, păduri de plop şi salcie. În Lagărul de la Salcia, înfiinţat în anul 1952, existau peste 4000 de deţinuţi politici, religioşi, împărţiţi în 15 divizii de muncă.

Aparatul administrativ i-a supus pe deţinuţi la un regim de teroare şi exterminare. La rugămintea Părintelui Stareţ Iustin Pârvu, cu iniţiativa filialei A.F.D.P.R. – Constanţa şi binecuvântarea Prea Sfinţitului Teodosie al Tomisului s-a ridicat Monumentul Memorial POARTA ALBĂ, sfinţit la 21 Septembrie 2000. Monumentul din piatră masivă, ridicat în Memoria Martirilor, are braţele în formă de Cruce, lagăr peste lagăr, de jos în sus: Constanţa-Midia-Peninsula-Galeşu-Noua Culme-Poarta Albă-Medgidia-Saligny-Columbia.

Niciodată nu-i este îndeajuns TIMPUL Pământului ACESTA, pentru recunoştiinţa şi dragostea întru Eroii, Martirii, Mucenicii, Mărturisitorii şi Poeţii Canalului Dunărea –Marea Neagră - Balta Brăilei, care au pogorât CERUL peste VATRA lor străbună! Pururea să fie SLAVA şi CINSTIREA noastră! 

George Andrei Popescu Primăria Constanța
Claudiu Palaz Consiliul Județean Constanța
OMD MAMAIA CONSTANTA
Ziarul Timpul WhatsApp

Adauga un comentariu

Aboneaza-ma la comentarii

Editorial

MIHAI LUPU, SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR
scris de Liviu Tramundana
Deși inspirat din sloganul unei galerii de fotbal, titlul reflectă fidel situația președintelui CJ Constanța. Acesta a fost singur în(...)
citeste mai mult

Cele mai noi

Cele mai recente comentarii