Campanie TIMPUL : REACTIVAREA MITROPOLIEI TOMISULUI

Coordonator campanie: Pompiliu Comșa


Profesorul Constantin Barbu intervine în dezbaterea zilei, lansată ca urmarea unei scurgeri de corespondență oficială a Patriarhiei în presa progresistă (!?) și ne oferă punctul său de vedere cu privire la Mitropolia Tomisului, care vine în completarea unui studiu deja publicat. Așteptăm și alte opinii pe această temă, inclusiv din partea Patriarhiei Române.

De ce trebuie reactivată Mitropolia Tomisului?  Opinia Profesorului Constantin Barbu (IV)

 

către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel:
Constantin Barbu

e-mail: constantin54barbu@yahoo.com
tel.: 0753 83 93 69
Nr. 101 / 18 noiembrie 2020


Preafericite Părinte Patriarh,

Este o onoare absolută pentru mine să vă scriu această epistolă, epistolă care ar putea schimba istoria României și a Bisericii Ortodoxe Române.

Proiectul se numește Monumenta Romaniae Historica et Sacra, în 1000 de volume, format A4, în facsimil color, având fiecare volum câte 500 de pagini. Nu ar fi atât de important faptul că nici o cultură a lumii nu are o carte despre istoria sa spirituală întinsă pe 1000 de volume, având împreună 500.000 de pagini. De ce este importantă această lucrare pentru istoria României și pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române?

1. Documentele (papirusuri, manuscrise, acte etc.) cuprind perioada dintre 1660 î.e.n. până în 2020.

2. Biserica Ortodoxă Română primește în dar cele mai frumoase și mai strălucitoare mărturii, începând cu Sfântul Andrei, continuând cu episcopii, arhiepiscopii și mitropoliții Tomisului și ai Vicinei (până în 1359, când Iachint de Vicina întemeiază mitropolia de la Curtea de Argeș), papirusul Sinodului de la Niceea, manuscrisele din Niceta de
Remesiana, Martinus de Braga etc. și documentele semnate de episcopii și mitropoliții străromâni pe actele Sinoadelor de la Niceea, Constantinopol, Chalcedon, Efes...

3. Astfel, Biserica Ortodoxă Română devine, prin străvechimea ei în timp, nobilă kai presbeia, fiind de același rang spiritual cu Roma și Vaticanul, cu Bizanțul și Ierusalimul.

4. Și ceeace este mai important decât orice: manuscrisele episcopilor, arhiepiscopilor și mitropoliților de la 303 până la 1359 asigură continuitatea străromânilor și românilor după retragerea împăratului Aurelian din Dacia până la întemeierea Țării Românești. Este luminarea a ceea ce s-a numit „mileniul întunecat".

Monumenta Romaniae Historica et Sacra sunt concepute ca o carte grandioasă în 1000 de volume, fiind o antologie vie în care sunt culese cele mai importante documente, acte, mărturii despre identitatea europeană a poporului român, urme aflate în cele mai vestite arhive ale lumii. Documentele privesc istoria străromânilor și a românilor cuprinsă între 1660 î.e.n până în anul 2020, adică de la legendarul rege trac Rhesos (prezent în Homer, într-un celebru papirus) până în prezent.

Documentele, actele, mărturiile se întind pe aproximativ 500.000 de pagini în facsimil color (toate inedite până astăzi). Acestea se află în arhivele și bibliotecile din Vatican, Harvard, Oxford, Cambridge, Sankt Petersburg, Moscova, Saint-Gallen, Lorsch, München, Berlin, Bruxelles, Madrid, Barcelona, Paris, Reims, Strassbourg, Köln, Viena, Veneția, Zürich, Berna, British Museum, Heildelberg etc.. În peste 74 de arhive din Europa, SUA, Asia, Africa (Egipt).

Între cele mai spectaculoase documente și manuscrise putem aminti papirusul Herodot (anul 50 e.n.), manuscrisul din Vatican despre Regallianus (strănepot al lui Decebal, anul 260 e.n.), manuscrisul cu cuvinte în limba dacă al lui  ortodocși străromâni Niceta de Remesiana, Dionisie cel Smerit (Exiguus), Ioan Casian (manuscrise din secolele V-X, unele aparținând lui Carol Magnul, altor regi și împărați europeni, ale unor papi celebri), manuscrisul privitor la Imperiul Dacic al lui Galerius (manuscris cumpărat de Ludovic al XIV-lea), manuscrisul Chronographiei lui Theophanes (anul 579 e.n., în care se află rostite primele cuvinte ale limbii române: torna, torna fratre), manuscrise ale Cosmographiei luiAethicus, hărți ale Daciei (secolul I î.e.n., manuscrise cu cuvinte în limbile scită, tracă, getică și dacă).

Între altele, papirusul din 16 iunie 106, Decebal fiind în viață, prin care împăratul Traian se intitula „Trajanus Dacicus". De asemenea, extrem de importante sunt manuscrisele privitoare la episcopii, arhiepiscopii și mitropoliții Sciției Minor (Dobrogea), de la anul 303 (Evangelicus) până la 1359 (Iachint de Vicina), primul mitropolit al Țării Românești – însemnând 1000 de ani de viață religioasă și obștească pe teritoriul României.

Astfel, vom acoperi cu documente și acte toate secolele de la Decebal până la întemeierea Țărilor Române, demonstrând continuitatea absolută a străromânilor și românilor pe teritoriul țării noastre (de exemplu inscripții în latină și greacă cu 29 de regi daci între anii 114-325 e.n. sau 29 de voievozi români ai Transilvaniei, între anii 980-1282, cu documente din arhivele de la Viena, sau manuscrisul lui Gerard din Cenad privitor la ortodocșii români din Transilvania anului 1040).

Se publică pentru prima dată în facsimil color manuscrise bizantine, secolele IV-XIV. Documentele sunt în 24 de limbi, între care greacă, latină, gotică, germană, chineză, ebraică, armeană, coptă, spaniolă, italiană, slavă veche, rusă, suedeză, engleză, franceză, islandeză etc.

Se publică 5000 de pagini din rapoartele împăratului Rudolf al II-lea referitoare la Mihai Viteazul (unde apare celebrul raport în care Mihai Viteazul are titlurile de voievod al celor trei Țări Române); de asemenea, raportul secret al lui Malaspina în care se face rezumatul cuvântului pe care Mihai Viteazul l-a ținut în catedrala din Alba Iulia.

De asemenea, Hronicullui Cantemir și Tratatul de la Luțkcu semnătura lui Petru cel Mare, în care se statuează granița Moldovei pe Nistru. 

Publicăm, de asemenea, actul prin care a fost cumpărată Transnistria de către boierii moldoveni din vremea lui Duca-Vodă, actele de proprietate pe Bucovina de Nord și cel mai vechi manuscris privitor la sudul Basarabiei, document din anul 540.

Pentru Unirea Principatelor sub Cuza Vodă publicăm documente aflate în mai multe arhive europene. De asemenea, actul care consfințește România Mare, Tratatul de la Trianon.

Aceste 1000 de volume cu acte și documente fundamentale din toate marile arhive și biblioteci ale lumii se constituie drept cea mai bogată arhivă pe care o are un popor european până astăzi, fiindcă nici un popor nu are încă o istorie în 1000 de volume.

Preafericite Părinte Patriarh,

Dacă ne întrebăm cum putem tipări această lucrare în 1000 de volume,

Vă spun că am tipărit deja 265 de volume (având pregătite pentru tipar, deja, alte volume până la volumul 660), iar tipărirea celor 1000 de volume ar putea dura cel mult un an și opt luni. Financiar, avem trei variante de lucru:

a. Plătește Biserica Ortodoxă Română tiparul care costă aproximativ 500.000 de euro.

b. Plătește Secretariatul Cultelor (prin domnul Secretar de Stat Opaschi, care cunoaște proiectul, având și descrierea primelor 100 de volume).

c. Se ocupă de costurile financiare Arhiepiscopia Tomisului, prin IPS Teodosie, Preafericirea Voastră având în sarcină doar generozitatea de a reactiva Mitropolia Tomisului.

Preafericite Părinte Patriarh, orice variantă este bună. În cazul în care apelăm la Arhiepiscopia Tomisului, un cuvânt generos al Dumneavoastră, cel de reactivare a Mitropoliei Tomisului, mitropolie străveche de peste 1600 de ani (din vremea lui Theotim I), ar salva istoria României, căreia îi lipsesc actele pentru cei 1000 de ani, mileniu pe care numai episcopii, arhiepiscopii și mitropoliții Bisericii noastre strămoșești îl pot dovedi.

În această situație, pe care o doresc fericită, eu renunț la drepturile mele de autor în sumă de 1.000.000 de euro.

În anexa micii mele epistole, permiteți-mi să anexez o scurtă descriere pentru 160 dintre volumele cuprinse în Monumenta. Dacă acest proiect se îndreaptă pe o cale luminată, pe care numai Preafericirea Dumneavoastră o poate lumina, V-aș putea ruga să îmi acordați o audiență științifică. Pe viu, fiindcă eu trăiesc acest proiect nu doar îlgândesc, V-aș putea convinge de absolut orice.

Fiindcă nu mă cunoașteți personal, îmi îngăduiesc să vă spun că am publicat peste 800 de cărți. Și asta nu ar fi nimic. Noica și Părintele Stăniloae m-au apreciat în cuvinte de nivel ultim.

Vă rog să primiți, Preafericite Părinte Patriarh, gândul meu cel mai bun, împreună cu o îmbrățișare filială.

Gând și îmbrățișare care se întemeiază pe o speranță absolută.

Constantin Barbu