Alexandru Ciucurencu (născut în data de 27 septembrie 1903 la Tulcea– decedat în data de 27 decembrie 1977,  la București) a fost un pictor român, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române.


Și-a început cariera de pictor în 1916 la Tulcea, prin ucenicia sub maestrul iconar Mihail Paraschiv. A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București (1921 - 1928), unde i-a avut ca profesori pe George Demetrescu Mirea și pe Camil Ressu. Mai târziu, va urma cursuri de anatomie cu doctorul Rainer, la Baia Mare.

Ciucurencu își face debutul artistic la Salonul Oficial București în anul 1930. După ce a lucrat un timp cu grupul de artiști care formau Școala de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris și în atelierul lui André Lhote. În 1948, a devenit profesor, apoi redactor (1957- 1968), la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963.

 

Colorist exultant într-o fază inițială, a evoluat spre o paletă mai rafinată, un desen concis și compoziții geometrizate. Acesta se folosește de o paletă aproape monocromă de culori, fără să îmbine tonurile închise și deschise, ci mai degrabă lucrează în tonuri calde și reci. Pe alocuri, pictura sa are aspecte de acuarelă, cu accente de contur.

Paleta tematică a creațiilor sale este destul de largă, cel mai bine a excelat în portretistică, dar și în peisaje. În prima perioadă de creație a pictat mai ales naturi moarte, nuduri și peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944, Ciucurencu și-a schimbat tematica, realizând compoziții cu subiecte istorice sau sociale.


A mai pictat și portrete ale personalități culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora, etc.) sau portrete de muncitori și peisaje industriale.

Cea mai clară definire a lui Ciucurencu a dat-o criticul francez Jaques Lassaigne:

„Arta lui Ciucurencu reprezintă întruchiparea calităţilor specifice româneşti, într-o formă absolut modernă„.