Carlos Sabat Ercasty

(Uruguay 1887-1982)

 

Despărțiri 

 

În anii bătrâneții te-a împovărat amarul

o, nava mea cu visuri și doruri ne'mplinite,

plecările-ți, alt'dată cu cântece-mpletite,

le scalzi în lacrimi astăzi, când lași în urmă farul.

S-au risipt cu vremea speranțe și ispite,

și să te-atragă, zarea, vai! nu mai are darul.

Rămân nestrămutate cărările, hotarul,

oceanului. Doar gândul încet, pe nesimțite,

te poartă pretutindeni, Și-acuma, când e noapte,

din fundul navei, tainic, fantome a iscat

trecutul mort. Cu țipăt eu cer tot ce-am cuprins

în navă: viața, viața-mi. Și aflu numai șoapte,

năluci rânjit, roze uscate. – Nsingurat

mă încovoi pe navă – un arc strunit, învins.



(traducere de Paul Alexandru Georgescu)




(din volumul Jerusaldo • antologia poeziei latino-americane, redactor responsabil Romulus Vulpescu, Editura pentru Literatură Universală, 1961).