Într-un cadru pitoresc, între Rasova și Dunăreni, se află un loc deosebit, cunoscut sub numele de Musait. Aici, pe un deal înalt de pe malul drept al Dunării, s-au dezvăluit tainele unei fortificații antice remarcabile. Descoperirile arheologice au dezvăluit urme de ziduri și inscripții, aducând la lumină povestea fascinantă a acestui loc încărcat de istorie.

Cercetările arheologice au început în anul 1969 și, cu toate întreruperile suferite, au continuat până în anul 1980. Eforturile și dedicația cercetătorilor au adus la lumină o fortificație impresionantă, care a jucat un rol semnificativ în perioada sa de înflorire.

Denumirea de Sacidava, menționată în izvoarele literare antice, a fost confirmată de inscripțiile descoperite. Aceasta a adăugat o notă de autenticitate și a deschis noi perspective în studiul acestei cetăți antice.

Fortificația din punctul Musait face parte din limes-ul scitic și prezintă mai multe etape de dezvoltare. De la începutul secolului al II-lea p.Chr. până în primul sfert al secolului al VII-lea p.Chr., această fortificație a înregistrat o evoluție continuă, adaptându-se schimbărilor politice și sociale din acele vremuri tulburi.

Una dintre caracteristicile remarcabile ale acestei fortificații o reprezintă multiplele niveluri de distrugere cauzate de incendii. Cu toate acestea, s-a observat că nu întreaga fortificație a fost afectată, ci doar anumite părți ale sale. Aceste semne de distrugere au fost interpretate drept urme ale unor evenimente istorice tumultuoase.

Unul dintre momentele definitorii din istoria fortificației de la Musait a fost asociat cu secolul al III-lea, când un mare incendiu și o distrugere masivă au zguduit aceste pământuri. Cercetătorii au avansat ipoteza că aceste evenimente ar putea fi legate de atacurile gotice care au avut loc în acea perioadă.

În secolul al IV-lea, fortificația a fost restaurată și extinsă, evidențiindu-se o refacere a incintei pe latura vestică și o nouă incintă adăugată în partea de sud a cetății. Aceste măsuri arată angajamentul comunității de a-și proteja valorile și de a-și consolida poziția strategică.

Sacivada are acum o formă rectangulară, cu laturile lungi de 125 de metri, înconjurând o suprafață de aproximativ 4 hectare. Zidurile aveau o grosime de aproximativ 2 metri, iar turnurile erau de formă rectangulară.

În fortificație au fost staționate în secolul al II-lea Cohors IV Gallorum și, probabil, din vremea lui Hadrian, Cohors I cilicum sagittariorum milliaria, iar mai târziu o vexillatio din legio II Herculia de la Troesmis (Iglița); ulterior, în secolele al IV-lea și al V-lea, aici a fost amplasată o cuneus equitum scutariorum.

Sfârșitul secolului al IV-lea este marcat de o nouă incendiere masivă.

Secolul al V-lea a fost o perioadă de reconstrucții repetate, iar cercetările arheologice au relevat straturi puternice de arsuri și cenușă. În această perioadă, pe teritoriul Scythiei au avut loc raiduri ale triburilor germanice și hunice.

Refacerea și înflorirea cetății au început la începutul secolului al VI-lea, dar au fost întrerupte de un mare incendiu, probabil legat de atacul kutrigur din an.

 

Foto: ASPCD