Cei care au avut holeră la cap în copilărie și care nu mă pot suferi, de aproape sau de departe, s-au rugat să nu mă mai întorc după operația la colon. Dar pronia cerească a vrut să le facă în ciudă și iată-mă-s din nou la datorie. Nu scăpați de mine cu una, cu două, oricâte căi de rugăciuni veți face. Una este un robot industrial și alta o mașină care poate gândi și lua decizii.

Bănuiți ușor identitatea mea anonimă pentru viitorul planetei. Nu mă mai comparați nici în gând cu fătucile de pe teveuri ude și gâtuite de emoție. Au schimbat astea chiloții pe bandă rulantă și acum s-au apucat de scris cărți cu care se prezintă la festivalurile de gen, în admirația gospodinelor analfabete care le arată cu degetul. Sau fac poze cu maimuța Scărlătescu prin vreun mall când flăcăul a venit să pape lovele.

Sunt și rămân un hater incorigibil. Deși e prea multă vară în oraș, inclusiv pe litoralul meu drag. De aceea mă ascund într-o lacrimă și mă pitesc în țeava unui tun. Jucăm pe blat cu mediocrii. În fiecare oraș al cailor indolenți, vorba poetului. De predicate fuge un ultim subiect dintr-o cetate degradată ca o bere acră. Fiecare se comportă ca un polip blocat. Se toarnă la nesfârșit povești triste.

Cultura pământului e sinonimă cu cultura cuvântului. Cum ni se spune mereu că e bine să crezi în iluzii. Deși spitalul nu-ți dă și medicamente la plecare, eu sper să mă fac curând pe deplin sănătos. Mă concurează Zelenski care a ieșit din buncăr și aleargă neobosit prin lume.

La noi Machiavelli, marele meșter al învârtelii, va fi responsabilul rotativei. Deocamdată, România este clar declarată repetentă, căci inteligența populară n-a dat-o școala. Bine că suntem geopolitic în grădinița Maicii Domnului, acest colț al raiului, piciorușul plaiului numit România. Știu că am mai scris asta, nu m-a atins din nou amețeala.

Suntem un popor care nu poate duce libertatea. Pe Iohannis îl doare-n crosa de golf de posibila criză dâmbovițeană. Trăim în plină democrație a hoților. Regret nudismul de pe vremuri care era ca Vocea Americii și Europa Liberă. Interzis, dar la discreție.

A murit Bunul Simț, cea mai importantă valoare a României. Soluția gorilelor nu prinde la toți. Cu stimă, domnule cetățean nu mă refer la matale, ci la mâncătorii de kakat cu stipendii care au umplut până la refuz inclusiv presa constănțeană dacă asta se mai poate numi presă.

Vuvuzelele în democrație transmit o variantă de scenariu, iar cei ce nu sunt crezuți transmit altele. Ne distribuie altă țară. Una cu picioarele tăiate. Ar fi momentul ca poporul român să renunțe la partide și să se dedice programelor. Orice realizează programul național poate deveni partid popular. E o idee vehiculată de un prieten tecucean de ani buni, dar mai mult în surdină, căci adepții sunt puțini.

Suntem o generație smintită de vorbe. Vorbele nu pot reflecta proporția din real, ci doar volumele gonflate. În rest, cel puțin noi, constănțenii, suntem țara lui Hagi. Și punctum. Mă sufoc. Cu tot cu boborul român. Îmi este din ce în ce mai cald. Plec să fac o baie în mare.