Preluând nefastul exemplu al expreședintelui-comandant, edilul vice amiral dorește casarea și vânzarea la fier vechi a ceea ce a rămas dintr-o flotă pusă la propriu, pe butuci.

Sunt cele 5 vaporașe, frumos pictate de studenții de la Arte Plastice, care dau culoare unui oraș văduvit de statui sau monumente, constituind repere ale identității locale.

În marile orașe înfrățite cu municipiul nostru - Yokohama, Rotterdam, Turku sau Brest, există o multitudine de astfel de monumente care definesc statutul locuitorilor, majoritari fiind oameni ai mării.

Numai la noi se dorește desființarea unor astfel de repere, printr-un HCLM votat de 17 consilieri locali. Suspectă și condamnabilă mi se pare și tăcerea oamenilor de cultură, a ONG-urilor și chiar a unora dintre confrații din presă.

Sincer credeam că acționarea în instanță a hotărârii de către Asociația Comandanților de Navă va avea câștig de cauză la Tribunal. Din păcate se așteaptă decizia finală a Curții de Apel.

 

Qui prodest?

Cui folosește această controversată hotărâre, nu putem să nu ne întrebăm cu o justificată indignare.

O fi vreo vremelnică invidie pe proiectul unui predecesor primar?
Sau un „dar preelectoral” către o firmă anume?

Căci anumita justificare, cum că vapoarele prezintă un pericol „prin gradul de degradare de peste 50% ” din motivarea oficială făcută din pix de amploaiații primăriei, ne jignește inteligența.

 

Avertisment naval de vreme rea

Briza ușară a nemulțumirilor constănțenilor se va transforma într-o furtună cumplită, care va împinge „corabia beată” a actualei administrații într-o mare învolburată.

Comandantul va rătăci întocmai ca „Olandezul Zburător” și va eșua lamentabil pe țărmul neprielnic al anonimatului politic.