15 decembrie 1935

 

Pablo Picasso


lama cuțitului arde plaga pe care suspinul
acestei după-amieze harnice o învăluie în picături
 – mirosul șoarecelui prins în capcană – untul topit al orologiului –
– pe care marea – fir cu plumb legat de soare – atârnată de gâtul zilei –
– pământul – trezește ispita de culoarea turturelei și sfâșie
în mii de bucăți vârful evantaiului – SOS al umbrei
puse în mijlocul mesei e bietul nefericitul micul palmier –
oferit ca primă de paști de amabilul florar –
dar dacă cea mai mică tăcere treptat în fiecare zi
se agață sfâșiată de vălul târât de oră –
coase aceste buze cu un fir de păr blond băgat prin acul ochiului tău

 

(din volumul Poeme, traducere din limba franceză, prefață și note de Irina Mavrodin, Ed. Minerva 2007).