Ore

              Tristan Corbiere

 

Milă tâlharului vânat!
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
 – De har mi-i sufletul însingurat! –

 

Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Și mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
– Ce groază! Totu-i sub un cenușar.

 

Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
– În golul nopții: – un clopot... două... ia!

 

Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă... Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.

 

(traducere de Tașcu Gheorghiu)

 

 

(din antologia poeziei franceze, de la Rimbaud până azi, vol.I, ediție întocmită de Ion Caraion și Ovidiu Crohmălniceanu, Ed. Minerva, 1974)