Ciocanul

                   Manuel Bandeira

 

Scrâșnesc roțile la cotitura căii ferate,
Adânc, neiertător,
Eu m-am salvat însă din naufragiu, am salvat
Elementele de care aveam nevoie, zilnic, nevoie.
Camera mea aună zilnic trecutul
Din toate casele în care am locuit.

 

Înlăuntrul nopții,
În miezul dur al orașului,
Mă simt apărat.
Din grădina schitului se-aude
Țipătul bufniței,
Dulce, ca un gângurit de turturele.
Știu, dimineață-mi voi aminti de el
Și voi auzi ciocanul fierarului
Bătând, stăruitor, cântecul certitudinilor mele.

 

 

(din Antologia poeziei braziliene, traducere, note și date biografice de Darie Novăceanu, Ed. Univers, 1970)