Când bujorul din vază începu
să se scuture

                                                 Radu Șuiu

 

 

Noaptea se întoarce pe partea cealaltă
Ca o femeie
A cărei cămașă se deschide în somn.
Și suspină în vis.

 

Lucrurile erau toate în jurul meu:
Și scrumiera și toreadorul,
Și apa în flautul țevilor,

 

Mai era și zgomotul trenurilor,
Și vapoarele-n radă, chemând,
Și-n memoria mea inutilă, ridicolă,
Chipul acelei femei, surâzând,

 

Când, bujorul din vază începu să se scuture!
Fiecare petală cădea ca un fluture,
Ca un fluture-lacrimă,
Rând pe rând, tot mai tare,
Mi-am spus atunci: ,,Bujorul ăsta moare!”

 

Și, cum închizi pleoapele celor care au murit,
i-am smuls și cele două petale rămase.
Apoi am îngenunchiat.

 

 

(din volumul AÓRA, Ed. Ex Ponto, 2000)