Cartograful

                          José Paolo Moreira da Fonseca

 

În albastrul acestei mări necunoscute
Voi pune-o corabie să-mi aducă vești
Din lumea algelor și-a șerpilor.
Voi desena până și umbra catargelor
Și-un țărm, sub zi, cu palmieri frumoși,
Cu flori sălbatice, cu păsări și șopârle,
Precum un ornament ce va vorbi de ciudățenii.

 

Voi pune-apoi un sat cu aborigeni
Iar mai încolo, pentru că tot nu știm nimic,
Îngăduie-mi să las harta albă,
Fără cuvinte, fără contur,
Atât de cercetată, de pură și tăcută,
Precum hârtia asta peste care scriu.

 

 

(din Antologia poeziei braziliene, traducere și note biobibliografice de Darie Novceanu, Ed. univers, 1970)