Mere

                     Florin Mugur


Nimic nedemn, nimic – sunt pline străzile
de hoți de mere, ce sărac amurg!
Cete stângace așteptând tramvaiul.
Tânărul hoț de mere-mi bate-n geam
trei hoți de mere-și scot din buzunare ziarele,
le pun pe trepte, șed.
Sună bătrânul hoț de mere – are
Fața mioapă de atâtea lacrimi –
nu mai sunt mere-mi spune, tot orașul
brusc s-a golit de mere.
Cum să fii poet? Când bat încet orele serii
mulțimi de hoți șomeri adorm în piețe
și-n meri, îmi spune, crește altceva.
Da, spun, o să plecăm foarte curând
imperiile tremură, se surpă,
Și totuși, spun, ce poate crește-n meri?
Altceva! strigă furios! Ești surd?

 

(din volumul Cele mai frumoase poezii, cuvânt înainte de Ștefan Augustin Doinaș, Ed. Albatros, 1981)