”Vom fi de râsul lumii”(487)
sau de râsul retinelor lumii, dar nu din cauza noastră, a națiunii, ci din cauza celor care au declanșat acest mare, urât mirositor, râs.
Nu ar trebui să o spun, dar dacă vei crede bunule cititor că m-am trezit cu fața la cearceaf și-n batjocoră l-am tras sub mine spre a-i simți formele greu de-nchipuit, crede-mă că așa este, și n-am strigat: mâinile tale de copil obraznic m-au furat. La drumul mare. Și-am făcut corp comun cu el, cu cearceaful. Binecuvântată ușurare, mi-am spus, așa că, pe seama trupului meu și-a pernei, care-ngăima, ca-ntr-o lecție de anatomie a creierului, am pus-o pe seama ei (a pernei), o petiție către ,,guvernul HuCioBol”:
,,Vechea credință în ,,tradiții” politice și teorii revoluționare se năruie ca urmare a ultimei basculări petrecută la parlament, prin aducerea improprie, în jurul unei mese, a celor care n-au invitat și marele public când s-a hotărât cursul politic al patriei mele.
Pentru a evita însă o neînțelegere nepotrivită foarte posibilă a rândurilor mele, s-ar potrivi ca principiul suveranității poporului, de care sunteți complet străini, să fie pus în practică de către însăși națiunea română, asigurându-se astfel funcționarea puterii în stat orizontal și nu vertical”.
Mi-am făcut apoi cruce, mi-am scuipat în portofel, am regăsit în el (în portofel), aroganța parlamentarilor și membrilor guvernului, dorința îmi domina somnul, masa, sacoșa, transportul, cerneala din stilou, tăișul unghierei, rumegușul din sobă, soneria de la poartă, gingălul din telefon, apa de la toaletă și mai pot fi urmărite și altele până departe, precum și demonizarea noastră ca națiune, inclusiv de către intelectualii-profeți de la Universitățile de Vest și Bábeș-Bolyai: unul, iubitor de benzi desenate, și-a numit națiunea ,,gloată patriotardă, ,,iluminați” care nu se vor da în lături de la nicio atrocitate”; al doilea, ca ,,om al instituțiilor”, cum s-a declarat, crede doar în ceea ce a văzut, că dacă va fi ceva de văzut se va afla peste cincizeci de ani,
Doamne ferește, ca în cazul lui J.F.Kennedy, despre moartea căruia s-a aflat că a fost provocată de șoferul său, și mai este și un al treilea: prescurtatul din dealul Cotrocenilor, zis bref, căruia-i mai lipsea pe cap coiful de la Coțofenești. Înainte de a învăța să surâdă, copilul învață să sugă. Reacția mamei o știm sau o bănuim doar. Dar reacția națiunii?
